Nu pot sa tac! Nu pot sa tac! ! …
De tac imi vor distruge pietrele timpanul…
Cā ingânat, in murmur chiar de zac. .
Voi preamari pe Dumnezeul meu, preasfantul, diafanul

Nu pot s-aud, nu pot s-aud…! !
Ce soapte imi spune in urechii ispititorul. .
Ca clocotesc in mine, prin Duhul vesnic, crud…
Vorbele ce-a spus, al meu Isus Mântuitorul!

Nu pot deloc sa vād, sa pot privi…
Cum cresc pacatele in lume, fara seamān …
Si farā sā pot cumva cu mâna mea plivi…
Sa ajung sa fiu cu cei in jurul meu, un geamān …

Nu vreau un nas abstract, nu pot fara miros. .
Sa trec prin zi farā s-aduc spre cer ofrandā…
Fara sa-nalt spre Dumnezeu un minunat prinos. .
Un ambient facut din fapta buna si lavandā …


Nu pot hrăni ființa mea fără sa am pupile gustative …
Si nu imi pun pe limba, otrăvuri fără număr sau nectar. .
Nici poftelor lumesti nu fac in gura mea salive. .
Ca am gustat din Domnul și restul e-n zadar! !

Nu pot uita, nicicând a da uitare …
Ca sunt doar un fuior de fum luat pe sus de vânt…
Ca am fost învrednicit cu sânge sfânt ca valoare…
Și -n dreptul meu, s-a pus al Domnului Cuvant!

Nu pot iubi …nicicând nu pot a da iubire. .
La ceea ce uraste dea pururi Dumnezeu…
Mai bine ma usuc ca floarea sub strivire…
Si greul meu il fac spre slava Lui mai greu…
Traind profund prin crez statornic, nu privire! !

Nu pot sa ma opresc pe drum vreo clipa…
Nu stiu, nu vreau sa ma gandesc la fericiri de-acum…
Nu-i cu putință sa fac din harul Lui risipă …
Spre cer cu suferinți,
exista doar un singur drum! !

Amin! !